"În ziua de 16 martie 1957 Brâncuşi spuse: «Sunt în faţa perdelei celei negre. Nimic nu mă mai interesează. Vreau să mor. (...) Ştiu că mi-a sosit clipa cea de pe urmă. Da! Viaţa omului e scurtă dacă priveşti înapoi. Dar e o greşeală să faci asta. Timpul nu înseamnă nimic – este nimic. Ceea ce ai făcut e important.
Şi aici – era prea slăbit pentru a-şi întoarce capul sau ridica mâna – aici e munca mea, aici sunt sculpturile mele. Le-ai văzut pe toate. Mai uită-te o dată la ele, le părăsesc acum. (Râse uşor). Dar nu pot să le părăsesc de vreme ce ele sunt eu. Da, da. Sunt eu. Du-te şi uită-te la ele. Mă vei vedea pe mine, pe Constantin Brâncuşi, acolo. Îţi vor vorbi chiar cu vocea mea. Îţi vor spune gândurile, sentimentele mele.» Închise apoi ochii. Pentru totdeauna."
Sursa: Jurnalul National
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu