Asa ca, fiti buni!

Ultima luna si jumatate a fost cam ciudata....ne-au calarit racelile pe toti, am intrat cu forta intr-un ping - pong cam ragusit, mucios, plin de stranuturi si accese de tuse uscata, mai ales nocturna.

Dar a fost in acelasi timp si plina de momente miraculoase....piticul nostru, pe numele lui adevarat Marc (ce zace acum rapus de febra 39 pentru ca razboiul continua)....vine intr-o dimineata si ma intreaba, cu un zambet strengar in coltul buzelor:

-Mama, Luca cat mai sta acasa?

-Ma'cu, dar tu te bucuri ca nu vine Luca la gradi?...zic eu un pic intristata...

-Nu....dar cat nu mai vine la gradi?...insista Marc.

-Mama draga, mai sta pe acasa vreo 3 zile. Dar de ce?

-Pentru ca o sa mai pot si eu sa recuperez.

-Dar ce sa recuperezi, iubire?

-Pai, o sa mai invat si eu sa citesc....si o sa fiu si eu la fel de bun ca si Luca...

De unde se vede treaba ca ... mic, mic, dar ambitios....ce greu e sa-ti citesti copiii uneori....am invatat cu uimire ca sub masca copilului oarecum indiferent si nu foarte dornic de a invata literele, cifrele, socotelile si scrierile de inceput, sta o zgaiba ambitioasa, hotarata si orgolioasa, care are pretentia sa fie asemenea fratelui mai mare cu 1 an jumatate.

Fiece zi e o minune si o lectie pe care ne-o servesc cu un zambet strengar, copiii nostri...pacat ca noi am devenit oameni mari...uneori prea mari.

Saint-Exupery spunea:

"Toti oamenii mari au fost candva copii. Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte."

"(...)Asa ca fiti buni!" .... cu voi! .... cu copiii vostri!