Imi pare rau!

Sunt la volan. E seara. Aglomeratie si isterie. Un taxi forteaza trecerea pe langa masina mea si ... castiga locul din fata! Simt cum clocotesc si prinsa de aburii nervilor ma pozitionez in spatele lui cu farurile din fata pe faza lunga. 

Stopul se face din verde rosu si, ajung in paralel cu taxiul.

Oh, Mrs. Doubtfire!

Am revazut astazi filmul "Mrs. Doubtfire"!

M-am abandonat canapalei, vecinatatii copilului meu, filmului ..... si am privit, am zambit, m-am calmat, m-am relaxat, am plans...

Prea repede copilul meu s-a plictisit...eu nu aveam puterea sa-i traduc, sa-i explic despre ce este vorba in film....el vroia desene animate, canalul "smart" sau "boom hop" ....care, fie vorba intre noi, sunt ok pe langa cartwoon network, animax and others...

Eram mai mult decat obosita...era acea oboseala interioara care ma cuprinde uneori, atunci cand evenimentele nu se petrec in mod disciplinat, conform "to do list-ului" meu...task-urile devin niste chestii incapatanate si rebele...eu le vreau alungate cu un "done"....ele nu vor sa plece si pace! Iar eu ma trasform in "nervi"...

Prinsesem o crusta lipicioasa si puturoasa de "nervi" care ma facea sa fiu mai mult decat nesuferita si rea, incapabila sa comunic normal si de bun simt cu mine, darmite cu ceilalti, mai ales cu copiii mei.

Tocmai atunci a poposit la mine in living....Mrs. Doubtfire!
Am privit, am curatat o parte din "nervi" si ... a fost mai bine!

Oh, ce mi-ar trebui si mie macar uneori o Mrs. Doubtfire!