Rugaciunea lui Dante

Monologul lui Dumnezeu

Niste cuvinte frumoase. Le-am primit pe e-mail. 
E un monolog. Al lui Dumnezeu! 
Dar poate fi al oricaruia dintre noi!

"M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă...
Aşteptam să-mi spui două, trei cuvinte, mulţumindu-Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-Mi părerea pentru cele ce urma să le faci astăzi.

Cand esti afumat, ignora-ma!

Nu vreau sa te mai judec!
Nu vreau sa mai tip la tine, sa te injur, sa te lovesc cu furie cand ajungi acasa, mergand pe trei carari!
Nu vreau sa ma mai enervez!

Nu vreau sa-ti fiu psiholog!

Am citit candva ca nu e bine sa povestesti despre neimplinirile tale pentru ca le poti prelungi durata. Nepovestind despre ele, te poti indeparta de ele, le poti ignora. Acesta e primul pas in depasirea lor.
Iar atunci cand totusi vorbesti despre problemele şi emoţiile tale, nu trebuie sa cauti milă sau compătimiri.

- Hei, ce mai faci?
- Hmmm, nu prea stralucit. Criza asta ..... Mama e cam rau cu ... La servici au dat afara ... si am mult de lucru, dar evident pe aceeasi bani... Acasa ala micu' e cam obraznic ... sotu' bea cam mult ....