Biserica Vacaresti"Ce e un mitocan? El nu reprezintă o categorie socială, dar se găseşte abundent în toată societatea românească şi ia toate aspectele, exercită toate funcţiile, e omniscient şi veşnic prezent în treburile româneşti.[...] Mitocanul e îngâmfatul zeflemist şi sceptic, care rezolvă orice situaţie, orice problemă oricât de gravă cu un spirit vulgar.
Citeste mai departe ...
Mitocanul are o putere corosivă asuprea vieţii noastre intelectuale şi mai ales asupra vieţii noastre de stat. Mitocanul s-a născut supărat şi contra! Contra oricărei iniţiative generoase, contra instituţiilor existente, contra optimismului, contra eroismului. E patriotard cu toate că e antipatriotic, e amoral dar sever, e obraznic şi laş. Ceea ce face însă din mitocan vrăjmaşul numărul 1 al civilizaţiei româneşti e dorinţa lui de a vâna iluziile şi idealurile şi de a dărâma metodic speranţele, de a zădărnici optimismul, de a inocula în inimi curate şi mândre complexe de inferioritate, de a cultiva înjosirea şi de a încerca a menţine viaţa românească într-o ipostază de autoironizare, de denigrare şi de lipsă de încredere.[...]
Arhitecţii cari nu-şi pot permite luxul suprem: izolarea au fost însă într-o largă măsură victima mitocanului. Zăpăceala lipsei lui de intelectualitate, neaderenţa lui reală cu pământul, incapacitatea sa de a se încadra în sânul unei discipline a adus spre acest nihilism de forme şi exces de elemente în arhitectura capitalei. Informându-se numai la cinematograf după mese prea lungi şi zile goale, mitocanul ar dori să rezume în casa lui decorul tuturor dramelor pasionale, în care faţade din ţara bască au ferestre veneţiene sau faţade mexicane au elemente brâncoveneşti, pe când cupole romane acopera săli de baie şi catapetesme servesc drept bar pentru a servi cocktailuri. [...]
Tăvălit în beatitudinea vulgarităţii sale, el nu-şi dă seama că vremurile se schimbă şi lucrează pe nesimţite dar metodic în contra lui. Faţă de gravitatea vieţii de astăzi el este menit pieirii. [...] Totuşi, mult după dispariţia mitocanului de pe scena actualităţii, ravagiile lăsate de dânsul se vor simţi."
extras din "GM Cantacuzino - Izvoare şi popasuri, Editura Eminescu 1977"
(citeste articolul complet din "Bucurestii noi si vechi")
Natia noastra are multe tare, multe defecte si nu de acum, ci dintotdeauna.
Sunt multe scrieri care dovedesc acest lucru si citatul de mai sus e numai un exemplu.
Cred ca a venit timpul sa ne impacam cu ideea ca suntem cine suntem: un popor, niste persoane cu bune si cu rele.
E timpul sa mergem mai departe, adica sa incercam sa devenim mai buni.
Hai sa renuntam la vaicareli si sa trecem la fapte.
PS: Am gasit un blog remarcabil despre arhitectura romaneasca a secolelor XIX-XX - "case de epoca".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu