Baietii mei: Luca (6 ani si jumatate) si Marc (5 ani).
Discutiile cu ei devin din ce in ce mai simpatice ...
Am citit "Alba ca Zapada si cei 7 pitici" ... eu o pagina, Luca o pagina, eu alta pagina, Luca urmatoarea pagina ... si tot asa, pana am terminat povestea toata.
Le-am dat vitaminele, siropurile de tuse, pastila de dinti ... au dat pupicii de seara, au primit pupicii de seara, s-au bagat in pat, am invelit in primul rand paturile cu pilotele si abia apoi copiii ... sa nu ramana vreun colt al patului neacoperit de patura ... si:
Marc |
Marc: Mama, pe noi de ce ne-ati numit asa?
Eu: Cum? Luca si Marc?
Marc: Da!
Eu: Pentru ca mie si lui tata ne-au placut numele de Luca si Marcu.
Marc: Si eu sunt pictor?
Eu: Nu stiu mama. Daca vrei tu, o sa te faci pictor! ....Ahhh, ... (ma repliez, pentru ca inteleg unde bate copilu') ... Nu mama draga, Sfantul Marcu era doctor si Sfantul Luca era pictor!
Luca: Si care era fotbalist?
Nimic nu mi se pare mai natural decat dialogul cu un copil. Iar dialogul acesta mi se pare adorabil... :)
RăspundețiȘtergereTe imbratisez.
P.S. Ai niste copii minunati !!!
Este o experienta minunata...un dialog, cat de scurt cu un copil....pentru ei totul este simplu, curat, firesc...sunt momente in care privesc totul cu atata intelepciune....dau niste raspunsuri atat de mature! Sunt uimitori....Imi doresc sa am puterea sa invat mai mult de la ei.....Multumesc!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez, si eu, cu drag!