Pagini

joi, 17 decembrie 2009

Nu cred ca-mi strica la frumusete!

Nasul lui Marc curge tot mereu ... mai si stranuta ... e racit!
Eu ma ocup de service ... de 5-6 ori pe zi ... ii suflu nasul, ii pun apa de mare in nas, ii suflu nasul din nou, ii dau cu un puf - un antibiotic local - in nas, ma lupt cu el sa vina sa-i dau cu puful in nas ... brrr, ai o senzatie dureroasa, de cutit infipt pana in sinusuri cand iti dai cu minunea aia .... evident, l-am incercat pe nasul meu!

E o lupta continua!
Astazi la pranz in timpul sesiunii de curatare a nasului .... scot puful cu pricina ....Marc fuge si se ascunde in camara .... trage usile dupa el ... doar un ochi albastru se vede printre usile intredeschise ...
- Marcu trebuie sa-ti dau cu puful asta .... trebuie sa te faci bine!

Marc din spatele usilor inchise, cu un glas usor ragusit:
- Hmmm, nu cred ca-mi strica la frumusete!
Raman masca ... Luca era langa mine ... ne pufneste pe amandoi rasul ... Marc iese din camara zambind rusinat, cum numai el stie s-a faca .... vine ... ii dau cu puf ... si gata!

... a ramas in urma un zambet, o intamplare de povestit, o amintire minunata!



2 comentarii:

  1. Copiii astia.... :)
    Pe mine, ai tai,m-au cucerit definitiv si irevocabil... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ... si pe mine! Suntem, mai mereu, victime sigure in fata inocentei lor!

    RăspundețiȘtergere