Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.
Voce: Nichita Stănescu
citat din Nichita Stănescu
Mama a visat cand a murit Nichita. S-a trezit dimineata si i-a spus lui taica-meu ca a avut un cosmar, ca era intr-o vizita si acolo si-a dat seama ca de fapt e la Nichita acasa si ca el a murit.
RăspundețiȘtergereLa pranz a primit telefon de la taica-meu in stare de soc. Nichita chiar murise in seara aia.
E o poveste despre ceva foarte ...trist. Dar e foarte adevarata. Am simtit nevoia sa ...o spun :)
Se intampla uneori, sa ai o comunicare foarte puternica in astral...cu cineva pe care nu-l cunosti personal...totul pare ciudat la prima vedere...ramai cu senzatii de neexplicat, pentru multa vreme.
RăspundețiȘtergereDa, e trist...de ce nu i-a fost dat sa-l viseze in viata, in momentele creatiei? De ce in moarte?
Ah, ce gust puternic trebuie sa lasa o astfel de noapte...
Multumesc ca mi-ai spus si mie, povestea...despre Nichita!